Metoda de așezare acabluri de alarmă de incendiueste într-adevăr strâns legată de mediul său de instalare și de proiectarea sistemului și nu se limitează la așezarea subterană.
Atunci când liniile de alimentare cu energie și liniile de transmisie ale sistemului automat de alarmă de incendiu trebuie instalate în aer liber, așezarea subterană este o practică comună și recomandată. Acest lucru se datorează faptului că așezarea subterană poate nu numai să îmbunătățească durabilitatea cablului, ci și să prevină în mod eficient interferențele și daunele cauzate de factori externi, cum ar fi schimbările meteorologice, daune provocate de om, etc. În plus, așezarea subterană ajută și la protejarea cablului de daune fizice directe, asigurând în continuare stabilitatea și fiabilitatea acestuia.
Cu toate acestea, în mediile interioare, metodele de așezare alecabluri de alarmă de incendiusunt mai diverse. În funcție de nevoile reale și de proiectarea sistemului, pentru pozare pot fi utilizate diferite metode de protecție, cum ar fi țevi metalice, conducte electrice flexibile (metalice), țevi rigide din plastic peste nivelul B1 sau jgheaburi de sârmă închise. Aceste metode de protecție sunt concepute pentru a asigura siguranța și stabilitatea cablurilor în timpul transmisiei, reducând în același timp riscul de incendiu. În mod specific, firele și cablurile cu miez de cupru rezistente la foc ar trebui utilizate pentru liniile de alimentare cu energie și liniile de control al legăturii de incendiu pentru a asigura alimentarea continuă cu energie și controlul echipamentelor aferente în cazul unui incendiu. Liniile de transmisie, cum ar fi autobuzele de alarmă, emisiunile de urgență în caz de incendiu și telefoanele de stingere a incendiilor ar trebui să utilizeze fire și cabluri rezistente la foc ignifuge sau ignifuge pentru a reduce și mai mult riscurile de incendiu.
Pe scurt, metoda de așezare acabluri de alarmă de incendiuar trebui să fie selectat în mod flexibil în funcție de mediul său de instalare și de designul sistemului pentru a asigura siguranța și stabilitatea acestuia. În mediile exterioare, punerea îngropată este o practică comună; în medii interioare, metodele de pozare adecvate și măsurile de protecție ar trebui selectate pe baza nevoilor și reglementărilor reale.
